Probleme de piele la care trebuie să fiți atenți la pisica dumneavoastră

Deși pisicile se îngrijesc meticulos când vine vorba de toaletarea lor, ele pot totuși să dezvolte afecțiuni ale pielii. În acest articol, vom analiza cele mai frecvente 10 probleme de piele pe care pisica dvs. le poate dezvolta, cum le puteți depista și ce puteți face pentru a o ajuta.

Care sunt semnele problemelor de piele la pisici?

Pisicile depun mult timp și efort pentru a-și menține blana și pielea în cea mai bună stare. Sunteți obișnuit ca blana pisicii dvs. să fie netedă și strălucitoare, așa că, de obicei, atunci când acest lucru se schimbă, devine evident destul de repede. Semnele exacte variază în funcție de problema de bază, dar, în general, cele mai frecvente semne sunt:

• Toaletarea excesivă

• Scărpinatul, în special în jurul capului și gâtului

• Căderea părului

• Porțiunile de piele fără blană

• Cruste

• Mătreața sau pielea descuamată

Care sunt cele mai frecvente 10 probleme ale pielii la pisici și ce puteți face în privința lor?

1. Purici:
   Puricii și alți paraziți fac parte din realitatea vieții. Acest lucru nu înseamnă că pisica dvs. este murdară sau că nu o îngrijiți bine! Chiar dacă pisica dvs. nu iese afară, puricii și alți paraziți pot fi aduși în casă pe hainele oamenilor și de către animalele de companie care vă vizitează locuința. Unele pisici devin alergice la saliva puricilor și pot suferi iritații severe de la doar câteva mușcături.

   Puricii nu petrec prea mult timp pe pisica dumneavoastră; ei trăiesc în accesoriile textile pentru casă, așa că este posibil să nu îi vedeți niciodată. Cel mai frecvent semn este murdăria de purici, pete negre care sunt de fapt excremente de purici.

   De asemenea, puteți observa cruste și căderea părului, în special în zona gâtului, a capului și în jurul cozii.

   Discutați cu medicul veterinar despre produsele eficiente și despre frecvența de aplicare a acestora, iar puricii ar trebui să fie ușor de evitat.

2. Toaletarea excesivă indusă de stres:
   Aceasta se mai numește și alopecie psihogenă și devine din ce în ce mai frecventă. Pisicile sunt creaturi solitare prin natura lor, iar în zilele noastre există multe pisici care trăiesc în aceeași locuință cu alte pisici pe care nu le plac. Chiar și pisicile singure pot întâlni adesea pisici în grădină sau mai departe de casă. Stresul cauzează o mulțime de probleme la pisici, de la pierderea blănii la vomă și diaree și chiar boli grave ale vezicii urinare, cum ar fi cistita idiopatică felină (CIF), care slăbește mucoasa vezicii urinare și duce la inflamație și durere.

   Principalul semn al acestei afecțiuni la nivelul pielii este căderea părului din cauza toaletării excesive. e manifestă cel mai frecvent la nivelul abdomenului și pe picioarele din spate.

   Există o mulțime de lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta pisica să facă față stresului, cum ar fi să aveți un bol de mâncare și apă în plus raportat la numărul de pisici din casă. Acestea ar trebui puse peste tot în casă, astfel încât pisicile dvs. să nu fie nevoite să mănânce împreună sau să concureze pentru prețioasele resurse de hrană. Puteți folosi feromoni pentru a le ajuta să mănânce relaxate, iar unele diete speciale pot contribui, de asemenea, la reducerea stresului. Discutați cu medicul veterinar despre pisica dumneavoastră și despre ce puteți face pentru a o ajuta acasă.

3. Atopie
   Aceasta se manifestă când pisicile devin alergice la lucruri din mediul lor, cum ar fi polenul, acarienii din praf și mucegaiul. Se mai numește dermatită atopică. Ca în cazul multor alte probleme ale pielii, semnele principale sunt scărpinatul, lingerea excesivă și căderea părului.

   Este posibil ca medicul veterinar să fie nevoit să efectueze teste de sânge sau cutanate pentru a diagnostica atopia. Pisica dumneavoastră poate avea nevoie de medicamente pentru a reduce reacția și este posibil să i se administreze un tratament special de desensibilizare, personalizat.

4. Alergii alimentare:
   Deși alergiile alimentare pot provoca probleme gastrointestinale, ele se pot manifesta și prin mâncărimi ale pielii. De obicei, simpla trecere la o dietă terapeutică va ține mâncărimea la distanță.

5. Infecții fungice:
   Pecinginea și infecțiile fungice sunt posibile cauze ale problemelor de piele. Uneori, acestea pot fi infecțioase și pentru oameni, așa că urmăriți semnele la dumneavoastră și la membrii familiei.

   Medicul veterinar vă va prescrie medicamente antifungice, care pot fi topice sau orale. Unele infecții fungice pot necesita cure de tratament destul de lungi.

6. Piele uscată și mătreață:
   Pielea uscată și mătreața pot fi cauzate de factori precum o dietă necorespunzătoare, unele afecțiuni medicale, cum ar fi boala renală și, de asemenea, unii paraziți. Tratamentul variază în funcție de cauză. Este posibil ca o dietă suplimentată cu uleiuri Omega să ajute. Este necesar tratamentul împotriva paraziților.

7. Acarienii urechii:
   Acarienii din urechi provoacă mâncărimi intense la pisici. Veți observa scuturarea capului și scărpinatul urechilor, iar urechile pisicii dvs. pot fi ceroase și murdare.

8. Zone inflamate sau dermatită umedă:
   Acest lucru se întâmplă atunci când pisica dumneavoastră are o infecție bacteriană a pielii. Acest lucru este adesea rezultatul auto-traumei cauzate de o altă problemă, cum ar fi alergiile. Pisica dumneavoastră poate avea nevoie de antibiotice topice sau orale, iar medicul veterinar îi poate administra ceva pentru a opri mâncărimea și a întrerupe ciclul de traume.

9. Arsuri solare sau cancer de piele:
   Pisicile, în special cele albe, sunt predispuse la arsuri solare, care pot deveni canceroase. Acestea tind să afecteze vârfurile urechilor mai mult decât oriunde. Căutați cruste și sângerări pe vârfurile urechilor. Uneori, tumorile pot fi tratate chirurgical, iar pisica dumneavoastră poate avea un prognostic favorabil. Aplicarea cremei de protecție solară pe urechile albe ale pisicilor poate ajuta la prevenție, dar pisicile sunt foarte pricepute să o îndepărteze prin toaletare!

10. Reacții la medicamente:
    Unele medicamente pot provoca mâncărimi ale pielii și auto-trauma ulterioară. Este posibil ca medicul veterinar să fie nevoit să îi schimbe medicația dacă se întâmplă acest lucru.