Anxietatea la pisici: Înţelegerea pisicii stresate

S-ar putea să tachinezi pe cineva spunându-i că este o „pisică fricoasă” sau să te amuze atunci când ceva îţi surprinde pisicuţa şi o face să sară speriată. Dar cu o pisică înfricoşată şi neliniştită nu este de glumit. Anxietatea pisicii poate fi o problemă serioasă, mai ales în cazul în care este lăsată netratată. Dacă credeţi că s-ar putea să aveţi de-a face cu o pisică stresată, continuaţi să citiţi acest articol pentru a înţelege ce se întâmplă cu pisicuţa dvs. şi cum o puteţi ajuta.

Anxietatea pisicii explicată

Pisicile se confruntă cu anxietate atunci când anticipează pericolul cu „origini necunoscute sau imaginate care duc la reacţii ale corpului... ce sunt asociate cu frica”, explică PetMD. Cu alte cuvinte, o pisică anxioasă este stresată cronic şi are o frică fără un motiv evident. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că motivul lipseşte. Pur şi simplu înseamnă că poate dura ceva timp şi este nevoie de investigaţii pentru a determina cauza exactă.

Cauzele potenţiale care pot face ca o pisică să fie stresată sunt variate. Anxietatea pisicii poate fi cauzată de durere sau de boală, de expunerea la ceva toxic sau de boli infecţioase care afectează sistemul nervos. Un factor declanşator psihologic poate fi o altă cauză, cum ar fi o experienţă traumatică, lipsa unei socializări adecvate sau un istoric de abuz sau neglijare. Un creier îmbătrânit poate duce, de asemenea, la anxietate, în special la pisicile în vârstă care se confruntă cu probleme de memorie sau demenţă. Durerile articulare la pisicile mai în vârstă pot fi, de asemenea, o sursă de comportamente anxioase, cum ar fi ascunderea sau neutilizarea litierei. Alte cauze potenţiale ale anxietăţii pisicilor pot include mobilierul nou sau mutat, un nou animal de companie, bebeluşul din casă sau chiar o casă nouă.

Una dintre cele mai frecvente forme de anxietate a pisicii este anxietatea de separare, în care pisica devine anxioasă şi stresată atunci când plecaţi de lângă ea sau când este lăsată singură acasă. Acest lucru este des întâlnit, în special în cazul pisicilor cu antecedente de abandon sau care şi-au schimbat locuinţa sau au trecut de la un proprietar la altul, potrivit PetMD.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), caracterizată prin comportamente exagerate, repetitive, poate afecta şi pisicile. Cauzele tulburării obsesiv-compulsive la pisici nu sunt cu adevărat cunoscute şi, ca atare, este caracterizată în general ca o tulburare mentală, deşi poate fi declanşată de stres, spune PetMD. Deţinătorii animalelor de companie pot întări în mod involuntar comportamentele asociate tulburării obsesiv-compulsive, încercând să-şi aline pisicile sau acordându-le atenţie în timpul comportamentului nedorit. De asemenea, trebuie remarcat faptul că unele rase sunt predispuse genetic la anumite comportamente obsesiv-compulsive. Siamezele şi alte rase asiatice sunt cunoscute în special pentru aceste tipuri de comportamente.

Deci, cum îţi poţi da seama dacă ai o pisică anxioasă?

Atenţie la semne

Nu este prea dificil de observat dacă ai o pisicuţă anxioasă. PetMD identifică următoarele semne şi simptome ale anxietăţii generale a pisicii:

• Tremuratul
• Retragerea şi ascunderea
• Sunt mai puţin active
• Încearcă să scape
• Comportament distructiv sau agresiv
• Diareea
• Neutilizarea litierei
• Ulceraţii şi leziuni rezultate din excesul de auto-îngrijire

Alte simptome includ pierderea sau reducerea poftei de mâncare, scăderea în greutate, mieunat excesiv, letargia şi neliniştea, spune PetMD. Tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi identificată prin comportamente excesive, repetitive, cum ar fi mâncarea, suptul sau mestecarea materialelor textile, îngrijirea obsesivă, mieunatul sau gălăgia repetitivă şi ritmul alert constant. În caz de anxietate de separare, pisica va fi bine, atâta timp cât sunteţi în preajmă, dar poate începe să se comporte anxios când simte că sunteţi pe cale să plecaţi.

Cum ajut pisica stresată

Primul lucru pe care trebuie să-l ştiţi pentru a vă ajuta pisica anxioasă este că nu trebuie să o pedepsiţi sau să o certaţi pentru comportamentul anxios. Acest lucru va creşte doar asocierile negative şi frica şi va înrăutăţi lucrurile. Scopul ar trebui să fie să o ajutați să se simtă în siguranţă şi relaxată în mediul său.

Odată ce aţi identificat comportamentele anxioase ale pisicii, primul pas este să stabiliţi o vizită la medicul veterinar pentru a diagnostica sau a exclude orice problemă de sănătate sau toxine care ar putea provoca stresul pisicilor. Deoarece pisicile tind să-şi ascundă durerea, acest lucru nu este ceva care este probabil să fie evident şi poate necesita o serie aprofundată de teste de sânge şi alte examinări. Dacă se dovedeşte că pisica suferă de durere sau de o afecțiune medicală, tratarea problemei poate fi tot ceea ce este necesar pentru a elimina comportamentul anxios şi pentru a ajuta pisica să revină la normal.

Pe de altă parte, dacă medicul veterinar exclude cauza unei probleme fizice, aceasta poate însemna că problema este psihologică. În acest caz, medicul veterinar ar trebui să vă poată sfătui cu privire la un tratament.

În plus faţă de prescrierea medicamentelor anxiolitice pentru a menţine calmul pisicii, medicul veterinar vă poate recomanda un specialist certificat sau un dresor care vă poate ajuta atât pe dumneavoastră, cât şi pe pisica dvs. prin condiţionarea comportamentală şi contracondiţionare. Condiţionarea comportamentală implică identificarea factorilor declanşatori ai fricii în viaţa pisicii şi fie desensibilizarea ei la aceşti factori declanşatori prin expunere repetată şi sigură, fie eliminarea lor din mediul pisicii. Contracondiţionarea, care este similară, implică dresarea pisicii pentru a înlocui un comportament negativ cu unul pozitiv, formând în acelaşi timp asocieri pozitive cu noul comportament. De exemplu, dacă pisica este anxioasă când poate simţi că sunteţi pe punctul de a pleca, instruiţi-o să se aşeze şi recompensaţi-o atunci când o face cu o gustare delicioasă sau cu o jucărie preferată. În timp, va asocia plecarea cu această recompensă pozitivă şi va învăţa să se împace cu ea. Scopul principal al acestui dresaj şi al condiţionării este de a vă învăţa pisica că este în siguranţă şi că este în regulă să se relaxeze.

Dacă nu este tratată

Anxietatea netratată nu se va îmbunătăţi de la sine şi, probabil, se va agrava, comportamentele nedorite devenind mai pronunţate. La fel ca în cazul oamenilor, stresul cronic poate avea un efect fiziologic asupra sănătăţii pisicii. Dacă persistă, i-ar putea compromite sistemul imunitar şi o va face mai vulnerabilă la boli care, la rândul lor, îi vor agrava stresul. De asemenea, ar putea dezvolta o depresie severă pe lângă anxietate, toate acestea putând duce la probleme de comportament suplimentare. Nu este numai în interesul pisicii, ci şi în interesul dvs. de a avea o casă liniştită, să interveniţi cât mai repede posibil în rezolvarea anxietăţii pisicii.

Dacă credeţi că pisica suferă anxietate, luaţi măsuri. Cu dragoste, răbdare şi dorinţa de a ajuta, pisica dvs. are o şansă excelentă de a-şi reveni complet şi de a reveni la normal mai sănătoasă şi mai fericită.

Contributor Bio

Jean Marie Bauhaus

Jean Marie Bauhaus este o deţinătoare de animale şi scriitoare din Tulsa, Oklahoma, unde scrie de obicei sub supravegherea unei mulţimi de prieteni cu blană.